Cine eşti tu cel care eşti,şi unde eşti, cînd nimic nu este?
Născut dintr-un cuvînt îmi duc înţelesul
într-o pustietate divină.
Întreb dacă sînt, dar strigătul
nu se rupe de mine,
şi una cu el rămîn, adăugînd
deşertului singurătate.
Cu harul vreunei silabe
urnesc din înţepenire, într-una,
golurile sferice în alte goluri
aidoma lor, şi fără de margini.
Fixitatea nefiinţelor mereu o clatin
într-un azi etern cu aură de vid -
mă rog să fii, de mine însumi mă rog să fii. Arată-te.
E greu sa adaugi ceva acestei capodopere.Tot ce pot spune e ca ... nu pot spune nimic. Simtiti poezia, lasati-o sa patrunda pana in cel mai adanc coltisor al Corpului Astral si apoi bucurati-va de starea dobandita !
RăspundețiȘtergereEu sunt cel care nu s-a putut fără de el.
RăspundețiȘtergereEu sunt cel care a dat mărturie
pentru existenţa lui Dumnezeu.
Eu sunt cel care am dat mărturie
de nonexistenţa lui Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu vizibil.
Eu sunt făcut de Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu.
Eu nu sunt nici bun nici rău
ci sunt, pur şi simplu.
Eu sunt cuvîntul ,,sunt,,
Eu sunt urechea care aude cuvîntul ,,sunt,,
Eu sunt spiritul care înţelege cuvîntul ,,sunt,,
Eu sunt trupul absurd al lui ,,sunt,,
şi literele lui.
Eu sunt locul în care există ,,sunt,,
şi patul lui, în care doarme.