Puterea vindecatoare a bolii

A spune despre un om ca sufera de mai multe boli este o greseala. Boala, la fel ca si sanatatea, nu are plural, nu exista mai multe sanatati, atunci cum ar putea exista mai multe boli? Daca un om se afla in armonie interioara, se simte bine, niciun mecanism intern nu este disfunctional, atunci numim acel om sanatos. Daca acelasi om are diferite disfunctii la nivel organic, spunem despre acel om ca este bolnav. Boala desemneaza o stare, o forma a starii omenesti, un om poate fi sanatos, sau bolnav, nu poate avea o multitudine de boli.

Corpul nu este niciodata bolnav sau sanatos, deoarece in el se exprima exclusiv informatiile constientei. Corpul nu face nimic din sine insusi, lucru de care se poate convinge oricine prin observarea unui cadavru. Corpul unui om viu isi datoreaza functiile corpurilor noastre subtile, pe care noi le numim constiinta (corp astral – suflet), si viata (corp eteric – spirit).

Daca pulsul si inima urmeaza un anumit ritm, temteratura corpului se mentine la o valoare constanta, glandele secreta hormoni sau formeaza antigene, functii ce nu pot fi explicate pornind de la materie, e clar ca punctul lor de plecare se aflta in constienta. Cand functiile colaboreaza in mod armonios, resimtim o stare pe care o numim sanatate, dar daca o functie deviaza, ea afecteaza armonia intregului si atunci vorbim de boala. Boala reprezinta de fapt, nevoia de restabilire a unui echilibru. Distrugerea armoniei este produsa de catre inconstienta si se manifesta in corpul fizic.

Un simptom este un semnal care dirijeaza atentia, interesul si energia asupra sa, punand sub semnul intrebarii functionaliatea si armonia. Un simptom ne constrange sa ii dam atentie, fie ca vrem, fie ca nu vrem, dar noi resimtim aceasta “intrerupere” venita din afara si de aceea, avem un singur tel: sa facem sa dispara elementul deranjant. Orice simptom are o cauza, el nu este intamplator, iar pentru aflarea si rezolvarea sa, trebuie in primul rand sa interpretam simptomul.

O masina are diferite lampi de control pe tabloul de bord, care se aprind numai atunci cand vre-una din functiile importante ale masinii nu mai functioneaza corespunzator. Daca in timpul drumului se aprinde un beculet, cu siguranta nu vom fi fericiti, si va trebui sa ne oprim sa vedem cum putem rezolva problema. Chiar daca a trebuit sa ne oprim, ar fi absurd sa ne suparam pe beculet, el doar ne informeaza ca ceva merge prost in domeniul nevazut de noi. Aprinderea beculetului ne face sa chemam un mecanic auto, cu scopul ca, dupa interventia sa, beculetul sa nu mai lumineze si noi sa ne putem continua drumul. Daca mecanicul ar rezolva problema prin scoaterea beculetului, am fi foarte nervosi. E drept ca si in acest caz, beculetul nu mai lumineaza, insa asta nu a dus la solutionarea problemei. Trebuie deci rezolvata problema care a dus la aprinderea beculetului. Beculetul din exemplul de mai sus reprezinta un simptom manifestat in corpul fizic. Rezolvarea prin tratamentul simptomului este ca si cum ai scoate beculetul. Pentru ca simptomul sa dispara, trebuie mai intai sa rezolvam cauza, care se afla in domeniul “invizibilului”, deci, in corpurile noastre subtile.

Aceste simptome ne cunosc foarte bine, ele facand parte din noi; acestea vin sa ne spuna ce ne lipseste, unde avem de muncit. Omul insa a uitat cum sa interpreteze aceste simptome, a uitat voit pentru ca ele vin si iti arata adevarul crud, 100% onest si fara ocolisuri, adevar care de cele mai multe ori doare si de aceea, oamenii nu vor sa il vada si sa il inteleaga. Vindecarea este posibila doar daca este rezolvata cauza, iar cauza se afla intotdeauna in corpurile subtile ale omului, deci medicina nu vindeca, medicina trateaza.

Spunand “eu”, omul deja s-a delimitat de tot ceea ce inseamna “non-eu”, deci s-a desprins de tot. Egoul omului face imposibila perceperea, recunoasterea unitatii sau a intregului. Ratiunea noastra nu face nimic altceva decat sa decompuna incontinuu totul, in perechi opuse, pe care noi le vietuim drept conflict (bine-rau, frumos-urat). Insa cu fiecare alegere, respingem o parte dintr-o pereche de opusi si o acceptam doar pe cealalta, si prin asta, ne cimentam nesanatatea, caci pentru a fi sanatosi, trebuie sa fim intregi, sa nu lipseasca nimic. Noi nu intelegem ca nu exista nimic in afara Totului, si daca totul se afla in tot, atunci de ce sa acceptam ceva si sa respingem altceva?

Omul percepe totul prin intermediul celor doua emisfere cerebrale. Emisfera stanga este emisfera logicii, a analizei, a gandirii in timp si spatiu, ea coordoneaza tot ce tine de ratiune, matematica, gramatica, limite morale, societate. Emisfera dreapta este emisfera artelor, a viziunii intregului, aici isi are radacina simbolistica, atemporalitatea, holistica, imaginea unitara a lumii.

Umanitatea, in timpul nostru, are la baza numai logica, analiza, stiinta, deci practic e ca si cum ai proiecta numai emisfera stanga. Exista desigur o parte rationala, analitic-concreta, insa aceasta parte este doar jumatate din adevar, e punctul de vedere al unei semi-constiinte. Societatea zilelor noastre functioneaza ca un om cu o singura emisfera cerebrala, desigur, cea stanga.

Omul spune “eu” si intelege prin asta o multime de indentificari diferite: “eu sunt femeie, sunt romanca, eu iubesc animalele, eu sunt harnica”. Aceste identificari sunt rezultatul alegerilor facute de noi in trecut, alegeri prin care am recunoscut doar o posibilitate din doua, doar un pol din doi existenti. Astfel, in momentul cand spui “eu sunt harnica” e clar ca ai ales intre harnicie si lene, iar mai apoi ai facut din asta o apreciere. Astfel, “eu sunt harnica”, a devenit: “omul trebuie sa fie harnic”. Prin acest procedeu, practic, am renegat lenea. Fiecare dintre aceste identificari se bazeaza pe o decizie, lasa unul dintre poli afara, dar tot ceea ce nu vrem sa fim, ceea ce nu vrem sa gasim in noi, ceea ce nu vrem sa vietuim si sa lasam sa patrunda in identificarea noastra, constituie umbra noastra.

Simpla respingere a unui pol nu ii distruge existenta, asa cum nu poti deveni invizibil doar inchizand ochii, tot asa nu poti face sa dispara jumatate din realitate prin a o ignora, a nu o lua in vedere. Ea continua sa existe, insa in intuneric, pentru ca noi nu o lasam sa iasa la lumina constientului. Umbra reprezinta suma tuturor domeniilor respinse ale realitatii, pe care omul nu le vede, sau nu vrea sa le vada la sine insusi, si de accea ii raman inconstiente. Daca ceva din aceasta umbra, din subconstient, iese la suprafata si se manifesta, noi il percepem ca si rau, deoarece am respins acel lucru si am consumat energie respingandu-l si refuzand sa il vedem in noi, incat in momentul in care acesta refuleaza, noi il catalogam ca ceva rau, malefic, negativ. Respingerea, ascunderea, lupta cu ceea ce nu vrem sa acceptam inseamna la urma urmei, atentie acordata, preocupare, consum de energie pe acel ceva. Stricta evitare a unui domeniu, inseamna ca omul are o problema. Pentru un om, importante sunt domeniile care le combate si le evita, pentru ca acestea ii lipsesc din constiinta si il fac nesanatos, acestea il fac sa nu fie intreg.

Tot ceea ce se intampla in jurul nostru are rolul unei oglinzi in care se afla reflexia noastra, insa aceasta reflexie nu evita partile pe care noi nu vrem sa le recunoastem in noi, ea ne ofera imaginea completa, ea vrea sa ne ajute sa vedem ca nimic nu e inafara noastra. Reflectarea in oglinda foloseste insa numai aceluia care se recunoaste in oglinda, altfel, ea devine o iluzie. Cel care isi observa in oglinda ochii albastri, dar nu stie ca cei pe care ii vede sunt ochii lui, recolteaza iluzie in loc de cunoastere. Cel care traieste in aceasta lume dar nu recunoaste ca tot ceea ce percepe si vietuieste este el insusi, se incalceste in amagire si iluzie.

Umbra noastra ne inspira frica, insa acest lucru nu e de mirare, deoarece ea consta exclusiv din partile realitatii pe care le-am impins cat mai departe de noi, pe care le vietuim cel mai putin. In umbra sta raspunsul tuturor intrebarilor si problemelor noastre. Daca un om evita sa traiasca un principiu in constienta sa, acel principiu se cufunda in corp, aparand acolo ca simptom, astfel il constrange pe om sa vietuiasca totusi si sa implineasca principiul respins.

Am descoperit boala ca fiind un efect al umbrei, al subconstientului, iar subconstientul exista datorita deciziei omului de a alege intre bine si sau, intre corect si incorect. Binele si raul sunt insa doi poli ale aceleiasi energii, sunt interdependenti, nu exista unul fara celalalt, si daca hranesti binele, automat hranesti si raul. Defapt, nimic nu e bine si nimic nu e rau, totul doar este, totul se petrece pentru trezirea noastra.

Pentru a exemplifica ce se intelege prin unitate si polaritate, putem lua parabola biblica reprezentandu-l pe Adam in gradina Edenului. Adam era omul unitar, el nu era barbat sau femeie, ci era barbat-femeie (androgin); Adam nu era supus polaritatii el era intreg, nu a fost scindat intr-o pereche de contrarii. In gradina Paradisului existau 2 pomi: pomul Vietii si pomul Binelui si Raului, deci, chiar daca Adam era total, ideea polaritatii era instituita deja. In momentul in care Adam dezvolta dorinta ca o parte din el sa devina independenta, el renunta la o parte a constientei (cea pe care vrea sa o dezintegreze). Sarpele atunci promite femeii (partea receptiva din om) ca daca va gusta din pomul cunoasterii ii va conferi capacitatea distingerii binelui de rau. Sarpele isi respecta promisiunea, si astfel, oamenii devin vazatori ai polaritaii si pot diferentia binele, de rau, dar acest lucru ii face sa nu mai fie unitari, sa nu mai fie totali, ei pierd constienta cosmica si primesc polaritatea (capacitatea de cunoastere), iar asta ii va alunga din Eden, din gradina Unitatii.

Asadar, prin descompunerea unitatii, in polaritate, omul a pacatuit. Cuvantul pacat, la origine, inseamna “a nu nimeri punctul”, “a rata tinta”, iar un om neunitar nu poate sa nimereasc punctul, deoarece el nu are nici dimensiune si nu ocupa nici spatiu. Insa cuvantul pacat a fost interpretat gresit, acum se intelege prin acesta “a face rau”, iar oamenii se feresc sa “pacatuiasca” si evita acest lucru prin “fapte bune”. Pacatul nu apare din manifestarea raului, ci apare in momentul in care omul face o alegere, accepta o parte si o respinde pe cealalta, insa doua extreme nu exista una fara cealalta, si astfel devenim lipsiti de constienta acelui lucru, ceea ce ne face sa nu mai fim intregi, sa fim scindati, deci, sa fim pacatosi.

Pentru a intelege unitatea, trebuie mai intai sa experimentam ambii poli. Pentru a vedea frumusestea, trebuie mai intai sa cunoastem uratenia, pentru a putea fi lipsiti de ego, trebuie mai intai sa il experimentam la cel mai inalt nivel, ca sa poti sa traiesti neinfluientat de societate, trebuie sa ii cunosti cele mai profunde siretlicuri, deci asta inseamna ca ai nevoie de ambele forme ale polaritatii si daca e asa, atunci cine stabileste care e buna si care e rea? Si daca ti-e folositoare, de ce sa fie rea?

Contemplarea este ceea ce aduce la lumina, tot ce era in intuneric; la cunoastere de sine se ajunge prin contemplare, prin a recunoaste ca totul este perfect asa cum este. Orice evaluare (bun sau rau) duce la atasare de lumea fizica, a formelor, ne duce cu gandul la o lume ``mai buna``, fara sa percepe ca lumea aceasta e cea mai buna pentru noi.

Contrariile nu se unesc de la sine, noi trebuie sa le vietuim actionand, sa le cunoastem pe amandoua si abia apoi sa gasim mijlocul si sa incepem opera reunirii contrariilor. Cel mai important lucru este insa observarea constienta, deoarece in lipsa constientei, tot ce ai vietuit trece pe langa tine, fara sa lase macar vre-o urma. Nu este atat de important ce face omul, ci cum o face. Instrumentul reunirii contrariilor se numeste iubire. Principiul iubirii este deschiderea de sine si permiterea sa patrunda inauntru ceva ce pana atunci era afara. Iubirea este cheia unirii contrariilor pentru ca ea il transforma pe “Tu” in “Eu” si pe “Eu” in “Tu”. Iubirea este acceptare fara limitare sau conditionare. Iubirea nu separa unitatea, nu face diferenta intre bine si rau, si de accea, Dumnezeu este iubire. Numai omul se simte dator sa dea cu piatra si ar trebui sa nu se mire daca se nimereste mereu pe sine insusi.

De ce oamenii vor sa fuga de boala? Promovam un trai sanatos, cu alimentatie sanatoasa, pledam pentru medicina preventiva, pentru ca e mai bine sa tratezi decat sa vindeci. Evitam boala pentru ca ea vine si ne arata ca suntem vulnerabili, ca avem o slabiciune, insa nimeni nu vede ca ne mai arata ceva: ca suntem vindecabili. Prin simptomele ei, boala ne arata exact punctul de inconstienta, si daca suntem atenti sa percepem acest punct, vom vedea ca in el sta si rezolvarea.

Constientizarea inconstientului reprezinta rezolvarea tuturor problemelor de orice natura !

Daca doriti sa aflati cauza spirituala a unei boli sau a unei probleme de sanatate, atat fizica cat si spirituala, va invitam sa folositi formularul de contact.