Noi,
ca oameni, ne ataşam prea repede de orice lucru. Viaţa este un flux,
nimic nu rămâne la fel, dar sperăm şi dorim ca nimic să nu se schimbe.
Te îndrăgosteşti de o persoană, te ataşezi, iar apoi eşti nefericit. Apoi eşti posesiv, apoi te temi ca persoana respectivă să nu se îndrăgostească de altcineva. Începi să o îngrădeşti, să-i răpeşti libertatea, să o reduci la stadiul de obiect. Dragostea şi respectul dispar. Totul se transformă într-o luptă continuă între cele două ego-uri.
Posesivitate nu isi
are locul in iubire. Suntem cu totii indivizi liberi si ar trebui sa ne
pastram aceasta independenta a constiintei. Ne putem apropia unii de
altii, putem fuziona reciproc, dar nu trebuie sa ne posedam. In acest
fel nu ne vom crea obligatii reciproce si atasamentul nu va fi posibil.
Atunci cand esti atasat, singuratatea dispare, dar pierzi totul in schimb. Este un pret prea mare pentru un castig atat de mic. Te simti bine ca esti alaturi de cineva ca acesta are nevoie de tine, dar te-ai pierdut pe tine insuti.
Pentru a deveni liber, trebuie mai intai sa te cunosti in profunzime. Cine ajunge la o cunoastere atat de profunda stie ca isi este auto-suficient. El poate impartasi aceasta stare cu altcineva, dar fara a deveni depedent de el. Isi poate impartasi iubirea, fericirea, tacerea cu altcineva, dar comuniunea nu este tot una cu dependenta. Chiar daca nu e nimeni de fata, el ramane fericit.
Iubirea nu se confunda cu atasamentul intr-o singura situatie : atunci cand iti realizezi constiinta de sine, centrul fiintei. Daca nu iti cunosti centrul interior, iubirea ta se va transforma automat in atasament. Daca iti cunosti centrul interior, ea se va transforma in devotiune, dar mai intai de toate trebuie sa FII PREZENT.
Este foarte greu sa scapi de atasament. Aceasta ia cu usurinta alte forme. La prima vedere ti se pare ca ai scapat, dar el continua sa fie prezent. De aceea nu va luptati cu atasamentul. Incercati doar sa intelegeti de ce exista. Cauza lui profunda este intodeauna aceasi : faptul ca dumneoavoastra nu sunteti de fata.
Sinele dumneavoastra interior este atat de absent incat va cramponati de altcineva, pentru a va simti in siguranta. Nu aveti radacini, de aceea va agatati de orice, incercand sa gasiti un punct de sprijin. Atunci cand esti inradacinat in propriul tau sine, cand stii cine esti, devii de neclintit. Nu mai simti nevoia sa te agati de altcineva...
Atasamentul duce la depdendenta de alte persoane!in momentul in care esti atasat depinzi in totalitate de parerea celui de langa tine sau a celor din jur si nu esti sigur deloc pe ceea ce faci si stii!in astfel de situatii tot ce putem face este sa incercam sa patrundem in profunzimile fiintei noastre sa ne descoperim si sa aflam cine suntem cu adevarat!
RăspundețiȘtergere