Sfarsit sau Inceput?

Individualitatea cuprinde in ea insasi atat un gen de tristete, un gen de durere, cat si o pace, o tacere profunda.

Cand esti despartit de iubita sau de iubitul tau, considera aceasta situatie ca pe o ocazie de a fi singur. In acest fel viziunea se va schimba. Consider-o o ocazie de a avea propriul spatiu. Devine foarte dificil sa ai propriul spatiu - iar daca nu ai un spatiu numai al tau, nu vei face cunostiinta niciodata cu propria fiinta, nu vei ajunge niciodata sa stii cine esti cu adevarat. In permanenta angajat in cate ceva, in permanenta ocupat cu o mie si unu de lucruri – in relatii, in afaceri lumesti, preocupat de anxietati, planuri, viitor, trecut – traiesti in continuare la suprafata.
Cand esti singur, poti sa incepi sa te asezi si te scufunzi. Pentru ca nu esti ocupat nu te vei simti asa cum te-ai simtit intodeauna. Va fi ceva diferit, iar aceasta diferenta poate sa para ciudata.

Si in mod sigur, cand esti despartit, ti-e dor de iubita sau de iubitul tau, de priteni, dar situatia asta nu se va mentine la nesfarsit. Este doar un pic de disciplina. Iar, daca te iubesti profound si patrunzi in strafundurile tale, vei fi pregatit sa iubesti mai profound – deoarece cel care nu se cunoaste pe el insusi nu poate sa iubeasca prea profound. Daca traiesti la suprafata relatia ta nu poate sa fie profunda. Este relatia ta la urma urmelor. Daca ai profunzime atunci si relatia ta va avea profunzime.

Prin urmare, foloseste-te de oportunitate ca de o binecuvantare si accept-o. Bucura-te de ea. Daca ajungi sa suferi prea mult, intreaga ocazie este pierduta.

Si reaminteste-ti, nu este impotriva dragostei. Nu te simti vinovat.De fapt este insusi izvorul dragostei. Dragostea nu inseamna ce se intelege in mod obisnuit prin dragoste. Pur si simplu nu inseamna asta. Nu este un amestec de sentimentalism, emotii, sentimente. Este ceva foarte profound, foarte elementar. Este o stare de spirit… iar aceasta stare de spirit este posibila numai in conditiile in care iti penetrezi propria fiinta, cand incepi sa te iubesti pe tine insuti. Aceasta este meditatia atunci cand esti singur: sa te iubesti pe tine insuti atat de profound, incat pentru prima oara sa devii obiectul propriei iubiri.

Prin urmare, zilele acestea, cand esti singur, fii narcisist; iubeste-te pe tine insuti, bucura-te de tine insuti! Bucura-te de trupul tau, de mintea ta, de sufletul tau. Si bucura-te de spatial din jurul tau, care este gol si umple-l cu dragoste. Imprastie dragoste peste tot in jur in spatial tau si spatiul tau va incepe sa devina luminos; va fi stralucitor. Si atunci, pentru prima oara, vei sti, cand se aproprie iubita sau iubitul tau, ca acum are o proprietate cu totul noua. De fapt vei avea ceva de daruit, vei avea ceva de impartasit. Acum iti poti imparti spatiul pentru ca ai un spatiu.

De obicei, oamenii cred ca impart, dar nu au nimic de impartit – nici un pic de poezie in inima, nici un pic de dragoste. De fapt cand spun ca vor sa imparta, nu vor sa dea, deoarece nu au nimic de dat. Cauta sa obtina ceva de la celalalt, iar celalat se afla in aceasi barca. Incearca sa obtina ceva de la tine, iar tu cauti sa obtii ceva de la celalalt. Amandoi incercati, pe undeva, sa-i furati ceva celuilat. De aici si conflictul intre iubiti, tensiunea; tensiunea permanenta de a domina, de a poseda, de a exploata, de a face din celalalt un mijloc de obtinere a placerii proprii; pe undeva o incercare de a-l folosi pe celalalt ca o gratificatie care iti este destinata. Desigur ne ascundem in spatele unor cuvinte frumoase. Spunem : “ vrem sa impartim”, dar cum poti imparti un lucru pe care nu-l ai?

Prin urmare, bucura-te de acest spatiu. Nu-l umple cu amintiri trecute si nu-l umple cu ceea ce-ti imaginezi si iti doreseti pentru viitor. Lasa-l sa fie asa cum este – pur si simplu scufundat in tacere. Umple-te de incantare in el, simte-te stapan, canta, danseaza…bucuria pura de a fi singur.