Dand din ceea ce nu ai, vei dobandi totul! Bucuria ta, e bucuria celorlalti!

   Era odata un tanar, foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea. In jurul lui s-a strans o mare multime de oameni si toti ii admirau inima, care era intr- adevar perfecta. Nu vedeai pe inima lui nici un semn, nici o fisura. Da, toti au cazut de acord, ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata.
   Din multime, s-a aropiat un batranel, care cu glas linistit, a rostit ca pentru sine: "Si totusi, perfectiunea inimii acestui tanar, nu se compara cu frumusetea inimii mele." Oamenii din multimea stransa in jurul tanarului au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batrnelului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima care indraznea sa se compare cu a sa. Era intr-adevar o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrici, locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite, cu altele, care nu se potriveau chiar intru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba mai mult, din loc in loc, lipseau bucati intregi din inima concurenta, rani larg deschise, inca sangerande.
   "Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa", isi sopteau uimiti oamenii.
Tanarul, dupa ce examinase atent inima batranelului, si-a ridicat privirea si i-a spus raznd: "Cred ca glumesti, mosnege. Priveste la inima mea, este perfecta! Pe cand a ta, este toata o rana, numai lacrimi si durere.

   - Da, a spus bland batranelul. Inima ta arata perfect, dar nu as schimba-o niciodata, cu inima ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima, reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea. Am rupt cate o bucata din inima mea si i-am dat-o omului de langa mine, care adesea, mi-a dat in schimb, o bucata din inima lui, care se potrivise, in locul ramas gol, din inima mea. Dar, pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult, deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine. Uneori am daruit bucati din inima mea, unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb, nici macar o bucatica din inima lor. Acestea sunt ranile deschise, gaurile negre, dar sa stii ca, a-i iubi pe cei din jurul tau, implica intotdeauna un oarecare risc. Si, desi, aceste rani sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o port si pentru acesti oameni. Si, cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se intoarca la mine si sa-mi umple locurile goale, cu bucati din inimile lor. Intelegi acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? a incheiat cu glas domol si zambet cald batranelul.
   Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batranel, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a intins-o, cu maini tremurande. Batranul i-a primit bucata, pe care a pus-o in inima lui. A rupt apoi, o bucata din inima sa, brazdata de cicatrice si a completat inima tanarului. Se potrivea, dar nu perfect.
   Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care, era mai frumoasa ca niciodata, fiindca acum, pulsa dragostea din inima batranelului. Cei doi s-au imbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum.
   Cat de trist trebuie sa fie, sa mergi pe calea vietii cu o inima intreaga in piept. O inima perfecta, dar lipsita de frumusete…