În timp ce înţeleptul este fericit şi în iad, prostul suferă şi în rai!

    Într-un mic orăşel trăia o femeie cu cei doi feciori ai ei. Unul dintre acestia era negustor de umbrele iar celălalt îşi câştiga existenţa vânzând sandale. Femeia insa mereu tristă. Văzând-o mereu în această stare, un om a întrebato: ``Ce te supără femeie? Ce necaz îţi chinuie sufletul?``   
   Femeia îi răspunse: ``Vezi dumneata, acum plouă. Unul din feciorii mei trăieşte din vânzarea de sandale. Din cauza vremii afacerea lui are de suferit. Cum să nu fiu necăjită?``. Peste câteva zile soarele îşi făcu simţită prezenţa în micul orăşel dar mai puţin în inima femeii căci ea tot tristă şi abătută era. Nedumerit acum, omul o întrebă din nou: ``Acum e soare, nu asta aşteptai? Feciorul tău are acum o afacere prosperă vânzând sandale, de ce eşti în continuare supărată?``.
   Femeia îi răspunse: ```Ooo, vezi dumneata, celălalt fecior al meu vinde umbrele. Cine cumpără umbrele pe vremea asta însorită? Înţelegi acum de ce sunt tristă?``. Barbatul a spus: ``Sunt şi mai nedumerit acum. Din câte mi-ai vorbit despre feciorii tăi, eu înţeleg că tu ar trebui să fii mereu o mamă fericită. Când plouă, feciorul tău care vinde umbrele prosperă, iar când e soare celălalt fecior al tău vinde sandale. Cum poti sa fii mereu nefericita? Si pe langa toate acestea, de ce depinde fericirea ta si echilibrul tau interior, de situatia celor doi baieti ai tai?``.
   În timp ce înţeleptul este fericit şi în iad, prostul suferă şi în rai!