
Mintea stie numai intrebari si inima stie numai raspunsuri. Mintea continua sa intrebe, dar nu poate raspunde.
Inima nu are intrebari – acesta este unul din misterele vietii- are toate raspunsurile. Insa mintea nu va asculta inima; nu exista comuniune intre cele doua; nu exista comunicare, pentru ca inima nu cunoaste decat limbajul iubirii.
Niciun alt limbaj nu este cunoscut de inima, niciun alt limbaj nu este inteles de inima- iar mintea nu stie nimic despre tacere.Mintea este numai zgomot, o poveste spusa de un idiot, plina de furie si zgomot, care nu semnifica nimic.Inima stie ce este aceea semnificatie. Inima cunoaste slava vietii, extraordinara bucurie a simplei existente. Inima este capabila de celebrare, dar nu intreaba niciodata. De aceea mintea crede ca inima este oarba. Mintea este plina de indoieli, inima este plina de incredere; sunt complet opuse.De aceea s-a spus ca este mai bine sa fii pozitiv decat sa fii negativ. Insa pozitivul este unit cu negativul, sunt doua laturi ale aceluiasi fenomen.
Toate dualitatile trebuie abandonate-dualitatea mintii si inimii, dualitatea materiei si mintii, dualitatea gandirii si emotiei, dualitatea pozitivului si negativului, dualitatea masculinului si femininului, a lui yin si yang, a zilei si a noptii, a verii si a iernii, a vietii si a mortii –toate dualitatile.Dualitatea ca atare trebuie abandonata, pentru ca voi sunteti dincolo de dualitate.Din momentul in care incepeti sa va indepartati si de “da” si de “nu”, veti avea prima intrezarire a ceea ce este suprem.
De aceea supremul ramane complet inexprimabil.De la “nu” treceti la “da”, si de la “da” mergeti la ceea ce se afla dincolo. Ceea ce se afla dincolo, nu este nici pozitiv, nici negativ: ceea ce se afla dincolo este divinitate, ceea ce se afla dincolo este iluminare.
nu trebuie sa renuntam la minte, si nici la inima, insa mintea si inima nu sunt implinite fara manifestarea acestora. echilibrul se afla in gand-simt-vointa,si daca o parte din aceasta "trinitate" lipseste, indiferent care, va duce la un dezechilibru.
RăspundețiȘtergereParerea mea este ca ar trebui sa ajungem sa le intelegem pe amandoua... Dar putem face asta doar prin intelegere. Trebuie sa ne intelegem pe noi insine. Sa acceptam toate obstacolele care ne vin din partea existentei noastre. Aceste lucruri sunt posibile doar daca nu ne indetificam si ne detasam de toata materia din jurul nostru. Am fost obisnuiti de mici sa tot cerem sa tot vrem anumite chesti si la fel facem si acum. Noi nu avem nevoie de nimic, avem totul, doar ca suntem prea orbi din cauza dorintelor noastre.
RăspundețiȘtergere