Mahatma Gandhi
obisnuia sa spuna: "Nu ma tem de nimeni, decat de Dumnezeu". Aceasta
este cea mai stupida afirmatie pe care o putea face cineva. Poti sa te
temi de oricine, dar nu te teme de Dumnezeu, deoarece de Dumnezeu nu te
poti apropia decat prin intelegere si iubire. Dumnezeu nu este o
persoana, ci este bataia de inima universala.
Milioane de oameni venereaza pietre sculptate de ei insisi.
Si-au facut un Dumnezeu si apoi ii venereaza. Probabil asta se intampla
din cauza unei mari griji, frici, pentru ca, unde poate fi gasit
Dumnezeu? Modul cel mai simplu este sa sculptezi un Dumnezeu intr-o
marmura frumoasa si sa te apuci sa il venerezi. Insa, nimeni nu se
gandeste ca este o prostie curata, deoarece toti ceilalti o fac in
diferite moduri – unii in templu, altii in moschei, altii in sinagogi,
biserici etc. Nu exista nici o deosebire, esenta este aceeasi si anume,
frica.
Misca-te inlauntrul tau, dar nu te misca asa cum te face
frica sa te misti. De ce sa nu te misti in joaca? De ce sa nu faci din
religia ta o joaca? De ce sa fii atat de serios? Misca-te fericit si
bucuros, asemenea unui copil care alearga fericit dupa fluturi, fara
nici un motiv anume. Numai bucuria culorilor, frumusetea florilor si a
fluturilor este suficienta pentru ca un copil sa fie imens de fericit.
Cam ciudat sa-l contrazici pe Mahatma Gandhi. Poate se referea la alta chestie, in alta "situatie".
RăspundețiȘtergere