Orice ai face, tot cu mainile goale mori!

   Pana cand omul nu ajunge sa cunoasca faptul ca el nu este corpul sau mintea, ci ceva transcedental acestora, va ramane in suferinta. Viata sa este doar o insula inconjurata de oceanul mortii, iar astfel, nu va putea sa cunoasca eternitatea, vesnicia, infinitul. Cunoasterea de sine nu te va face sa devii un Alexandru cel Mare, un Rockefeller, un Ford sau un Morgan, ci un Hristos, Zarathustra, un Lao Tzu. Si acestea sunt fiintele care au fost cu adevarat realizate si incantate de existenta.
   Cand Alexandru cel Mare s-a intalnit cu Diogene, i-a spus:"Esti primul om pe care sunt gelos." Diogene i-a spus:"Este ciudat, deoarece eu nu am nimic! Sunt doar un cersetor, pe cand tu esti unul din cei mai mari regi ai lumii. Aproape ai cucerit intreaga lume. Cum ai putea fi invidios pe mine?" Alexandru i-a spus:"Da, sunt gelos pe tine, pentru ca desi am cucerit o lume intreaga, in viata mea tot nu a aparut bucuria. Viata imi este goala, desarta, in fiinta mea nu a inflorit nici macar o singura floare. Iar inima ta este toata un dans, fiecare respiratie este un cantec. Daca Dumnezeu este destul de milos cu mine si imi va da o alta ocazie, atunci as vrea sa renasc ca un Diogene."
   Diogene a raspuns:"Atunci de ce sa mai astepti un moment viitor? Poti fi un Diogene chiar acum, in aceasta clipa!" Dar Alexandru trebuie sa fi fost un om practic. A spus:"Chiar acum nu este posibil, nu ar fi ceva practic. Mai intai trebuie sa termin ce am inceput si apoi ma mai pot gandi."
    Diogene i-a rapuns:"Tine minte cuvintele mele: nu vei reusi sa termini nimic, pentru ca te vei termina tu inainte. Nimeni nu va reusi vreodata sa isi termine tot ce doreste in viata. Viata este prea scurta, iar ambitiile noastre sunt prea mari, prea multe, chiar infinite. Si fiecare dorinta da nastere altor dorinte, asa ca, nu te mai gandi ca vei fi capabil sa iti satisfaci dorintele, si apoi vei reusi sa devii Diogene. Nu se devine precum un Diogene decat printr-un salt."
   Multumindu-i, Alexandru a plecat sa isi indeplineasca ce si-a propus. Si, in India, a intalnit un alt mistic. In istorie, numele acestuia a ramas ca Dandamesh, probabil o forma greaca a unui nume indian. Alexadru a dorit ca Dandamesh sa il urmeze, dar acesta a refuzat. Atunci Alexandru l-a amenintat:"Daca nu vei veni cu mine, voi ordona sa ti se taie capul!" Dandamesh a spus:"Chiar te rog. De fapt, l-am taiat eu cu mult timp inainte, iar cand va cadea pe pamant, nu doar tu il vei vedea cazand, ci si eu. Eu sunt un martor, un observator al capului." Alexandru a spus:"M-am simtit foarte gelos pe acel om, cum putea sa nu ii fie frica deloc de moarte?" Si, intr-adevar profetia lui Diogene s-a adeverit, Alexandru cel Mare nici macar nu a mai apucat sa ajunga acasa, ci a murit pe drum. Mai avea doar 24 de ore pana sa ajunga in capitala regatului sau. Bolnav fiind, le-a spus doctorilor sai:"Sunt gata sa va dau orice doriti, dar salvati-ma inca o zi si o noapte." Acestia i-au raspuns:"Nu mai putem face nimic. Viata iti este pe sfarsite." Alexandru a spus:"Dar i-am promis mamei mele ca ma voi reintoarce." Doctorii au zis:"Un muritor nu poate face nici un fel de promisiuni, deoarece nu este sigur nici macar pe clipa care urmeaza."
   Ultima dorinta a lui Alexandru, a fost:"Vreau ca dupa ce am murit, mainile sa imi fie lasate in afara cosciugului." Cei din jurul lui, mirati, au intrebat:"Dar de ce? Traditia noastra nu spune acest lucru!" Alexandru a spus:"Traditional sau nu, vreau sa vada toti ca am murit si nu am reusit sa iau nimic cu mine."
    Ce poti cuceri in aceasta lume efemera? Totul va fi lasat in urma. Ideea de a cuceri este stupida. Incotro te indrepti? Esti orb, deoarece comoara se afla in tine.