---Dincolo de marginit si nemarginit, este El, Cel ce Este!
Deosebirea dintre conditionat si neconditionat, e doar o vorba.
---Acel Unu complet transcendent, absolut, si Iubitul personal
al fiecarui suflet individual, e doar Unu, comun tuturor si special pentru
fiecare!

---El insusi e Soarele, lumina si ce e luminat. Nu exista
deosebire intre Cel care Cunoaste, Cunoscator, Cunoastere si Obiectul Cunoscut.
Deci, Dumnezeu nu poate fi descris, ci doar trait, experimentat. El nu poate fi
explicat, el reprezinta experienta inexplicabilului. "O, CUM as putea
vreodata s-arat acel tainic cuvant? O, cum as putea zice: El nu e asa, si El e
pe dincolo? Daca zic ca El e inauntrul meu, universul e facut de rusine; Daca
zic ca El e in afara mea, nu e adevarat. El face ca lumea dinauntru si din
afara sa fie una singura si nedespartita; Constientul si inconstientul sunt
cele doua scaunele pe care-si odihneste picioarele. El nu e nici manifestat,
nici ascuns, El nu e nici descoperit, nici nedescoperit. NU EXISTA CUVINTE SA
SPUNA CE E EL!!!"
---"Asculta-ma, prietene: El stie cine iubeste. Daca nu
simti cu adevarat dorul iubirii dupa Iubitul tau, in van iti impodobesti
trupul, in van iti pui luciri pe pleoape."
---"Fluviul si valurile lui sunt una si aceeasi apa,
unde-i deosebirea dintre fluviu si valuri? Cand valul se ridica, e apa si cand
coboara, este aceeasi apa. Spune-mi asadar, unde e deosebirea? Pentru ca a fost
numit val, nu mai poate fi socotit apa?"
Noi suntem precum
valurile unui fluviu. Dar valul nu este separat de fluviu. Desi are o forma, el
nu e separat de fluviu, este una cu el. Acesta este un val doar in fluviu, este
o parte a miscarii apei. El nu are existenta separata, desi pare sa aiba o
forma distincta. Menirea lui este sa descopere unitatea de esenta cu fluviul,
dobandind astfel viata vesnica. Cand valul dispare in fluviu, devine fluviu,
cand lumea si omul se contopesc cu Divinul, devin una cu el.
---"Ard lampi in fiecare casa, orbule! Si tu nu le poti
vedea. Intr-o buna zi ti se vor deschide ochii deodata, si ai sa vezi ca si
catusele mortii iti vor cadea de la incheieturi. Nu e nimic de spus sau de
auzit, nu e nimic de facut. Cel care e in viata, dar mort, e cel care nu va mai
muri nicicand. Pentru ca traieste in singuratate, yoghinul spune ca salasul lui
e departe. Domnul tau e aproape, dar tu te cateri in palmier sa-l cauti. Vai!
Adevarata fantana a vietii e langa tine, iar tu ai ridicat un bolovan la care
te inchini."
---"Mai mult decat orice, pretuiesc in inima mea,
iubirea aceea care ma face sa traiesc o viata nemarginita in lumea aceasta. E
ca un lotus, care traieste in apa si infloreste in apa; dar apa nu-i poate
atinge petalele, ce se deschid deasupra ei. E ca o sotie care intra in foc, la
porunca iubirii. Ea arde si-i lasa pe ceilalti sa planga, dar niciodata nu
necinsteste iubirea. Acest ocean al lumii, e greu de trecut, apele-i sunt
foarte adanci. Asculta-ma, o, prietene! Putini sunt cei care i-au dat de
capat."
In Orient, lotusul
este un simbol de mare insemnatate. Aproape toti misticii au vorbit despre el,
caci semnificatia lotusului este foarte profunda. El reprezinta insasi esenta
misticului. Frunza de lotus traieste in apa, pluteste pe apa, dar apa nu poate
sa o atinga. In timpul noptii, picaturile de roua se aduna pe frunza de lotus,
dar raman separate, ca niste perle, complet separate. Frunza de lotus ramane
neatinsa, chiar daca traieste in apa. In chip asemanator isi duc viata si
misticii: desi traiesc in lume, sunt in afara ei, lumea nu-i atinge.
---"Mila Maestrului meu e cea care m-a facut sa cunosc
necunoscutul. Am invatat de la El cum sa merg fara picioare, sa vad fara ochi,
sa aud fara urechi, sa beau fara gura, sa zbor fara aripi. Am adus iubirea si
meditatia mea in tinutul unde nu exista nici soare nici luna, nici zi, nici
noapte. Fara sa mananc, am gustat din dulceata nectarului, fara apa, mi-am
astamparat setea. Unde se afla raspunsul de incantare, acolo e plinatatea
fericirii. Inaintea cui poate fi rostita acea bucurie? Maestrul e dincolo de
cuvinte si mare-i norocul ucenicului. Inaintea Neconditionatului, Conditionatul
dantuieste: Tu si eu suntem una! Asta proclama aceasta trambita. Maestrul vine
si se inclina in fara ucenicului... Aceasta e cea mai mare dintre minuni."
Toate scripturile,
ritualurile, religiile sunt in minte. Ele il aproximeaza pe Dumnezeu dar nu il
pot face cunoscut. Pentru a-l cunoaste pe Dumnezeu, e nevoie de o profunda
comuniune cu Maestrul. Doar un mistic poate sa te puna in legatura cu fiinta ta
cea mai profunda. Credinta poate fi invatata doar in apropierea unui Maestru.
Ea nu poate fi invatata din traditii sau din scripturi. E nevoie de cineva viu
cu care sai ai o relatia bazata pe iubire, si care prin prezenta lui sa poata
declansa in tine un proces de transformare. Odata cu descoperirea de sine,
granitele create artificial de catre minte, dispar, ramane doar unitatea.
Omul trebuie sa bata la toate portile pana sa ajunga la a sa, trebuie sa rataceasca pentru a se gasi pe sine, trebuie sa se inchine la bolovani pana sa descopere comoara interioara, trebuie sa-si spuna pe nume pana sa inteleaga ca el nu exista, trebuie sa moara pentru a putea renaste
RăspundețiȘtergere