Reincarnarea

Prin karma (sanscrita: karman = efect, fapta) este inteles un concept filosofic religios, prin care fiecare actiune, fizica sau spirituala, are in mod inevitabil o urmare. Aceasta nu se manifesta neaparat in viata actuala. "Karma" inseamna actiune. Pentru a intelege mai bine conceptul de karma, Swami Vivekananda in cartea sa, "Raja Yoga", foloseste exemplul unei pietre aruncata in vid. Orice piatra arunci in acest mediu se va intoarce in cele din urma la tine, cu un moment (masa x viteza) egal cu cel pe care l-ai folosit pentru a o arunca. In acelasi fel, orice actiune se intoarce, in cele din urma, egal si in aceeasi forma, la cel care a initiat-o. De ce nu este acest concept evident pentru noi toti? Explicatia yoginilor himalaieni este: "pentru ca uitam". Uneori efectul actiunilor din trecut se manifesta, la un moment ulterior, in aceeasi viata, alteori se actualizeaza doar intr-o viata viitoare, cand conditiile sunt propice. Chiar cand se manifesta in viata actuala, noi am uitat de mult actiunea respectiva si nici nu putem vedea intotdeauna legatura, pentru ca ea nu este doar la nivelul fizic. Caile "Domnului" nu sunt intotdeauna usor de inteles. Chiar mai dificil este sa poti vedea conexiunea cu o fapta dintr-o viata anterioara, mai ales cand cei mai multi dintre noi ne intrebam inca daca asa ceva chiar exista.

Karma nu inseamna neaparat ceva rau, si nu are decat o legatura extrem de vaga cu ideea crestina de "pacat". Nu este o pedeapsa. Este pur si simplu legea firii, unde ceea ce semeni vei culege. Faptele bune se vor intoarce candva la tine, la fel ca si cele negative.

Reincarnarea sau reintruparea este o credinta filosofico-religioasa, conform careia spiritul supravietuieste mortii trupului, pentru a reveni dupa un interval intr-un nou trup. In unele cazuri se face distinctia intre reincarnare, prin care pot trece doar fiintele umane, si metempsihoza, termen ce presupune transmigratia sufletului intre toate formele de viata. Conform credintei reincarnarii, o noua personalitate este dezvoltata la fiecare viata noua in lumea fizica, dar o parte a firii ramane permanent prezenta pe parcursul acestor vieti succesive.

Informatii referitoare la reincarnare au existat si mai exista in Biblie si in unele texte apocrife. Biserica primelor secole a acceptat teza reincarnarii. In anul 553 insa, la cel de al doilea conciliu de la Constantinopol, teza reincarnarii a fost anatemizata, fiind considerata o eroare dogmatica. Imparatul Iustinian care a condus Conciliul (sub laitmotivul: "Afurisit fie cel care, de aici incolo, va mai crede in preexistenta sufletului!") a impus clerului propriul sau crez, a pus sub arest pe Papa Vigiliu si a obligat episcopii sa accepte noua dogma. Iustinian a considerat ca teza reincarnarii acorda omenirii o prea lunga perioada de timp pentru atingerea unei trepte mai inalte de dezvoltare a constiintei. Noua teza a lui Iustinian, propagata masiv in randul enoriasilor, a dus insa la erori si mai mari de comportament ale omenirii, majoritatea oamenilor incercand sa traiasca din plin unica viata. Biserica a exclus treptat aproape toate textele, documentele si cele 31 de evanghelii apocrife, neconforme noii linii dogmatice trasate.

Faptul ca invatatura despre reincarnare a fost total reprimata timp de aproximativ 2000 de ani, are un motiv deosebit. Omul trebuia sa invete sa cunoasca si sa aprecieze importanta unei vieti. Orice sclav din Egiptul antic era convins de faptul ca el va reveni, ca el va fi candva stapan in loc de sclav, ca el isi va echilibra karma. De aceea, pentru el, o viata nu era atat de importanta. Oamenii trebuiau sa invete insa, sa-si cucereasca teren solid sub picioare, de aceea reincarnarea trebuia sa ramana necunoscuta in timpul unei incarnari. Marii maestri au misiunea de a nu preda intotdeauna adevarul complet, ci doar ceea ce oamenii au nevoie.

Cu toata cenzura impusa textelor originare, s-au mai pastrat pe alocuri unele referiri la reincarnare. Faptul ca Cristos a predat reincarnarea si, de asemenea, legea cauzei si a efectului nu este aratat poate nicaieri atat de clar ca in cazul omului care se nascuse orb:
"Si, trecand Iisus, a vazut un orb din nastere. Ucenicii l-au intrebat zicand:
-Invatatorule, cine a pacatuit, acesta sau parintii lui, de s-a nascut orb?
Iisus a raspuns:
-Nici el, nici parintii lui, ci ca sa se arate in el lucrarile lui Dumnezeu". (Ioan IX:2)
Daca Cristos nu ar fi predat legea Reincarnarii si cea a Cauzalitatii, El ar fi raspuns fireste: "Ce absurditate! Cum ar fi putut acest om sa pacatuiasca inainte de a se naste?" Dar Cristos nu raspunde astfel, intrebarea nu il surprinde. El nu o gaseste catusi de putin ciudata; ea era deci cu totul in concordanta cu invataturile sale. El le spun ca nici acest om, nici parintii lui nu au pacatuit, dar el este orb pentru ca lucrarile Domnului sa fie manifestate in el.

Interpretarea traditionala a acestui pasaj este ca omul se nascuse orb pentru a-i permite lui Cristos sa infaptuiasca un miracol, ca El sa poata sa-si arate puterea. Ar fi oare intr-adevar crestineste sa interpretam astfel: acest om s-a nascut orb, nu pentru ca parintii lui ar fi gresit si nici pentru ca a pacatuit el, ci Dumnezeu l-a facut orb pentru ca Cristos sa poata veni sa efectueze o minune care sa conduca la preamarirea lui Dumnezeu?

Ce mod ciudat de a se glorifica pentru un Dumnezeu, ca sa condamne din capriciu un om sa ramana orb si nefericit numerosi ani, numai pentru ca in continuare "sa poata sa isi etaleze puterea". Noi am considera un om care ar actiona asa, un monstru de cruzime. Este mult mai logic sa ne gandim ca aici poate sa existe o alta explicatie. Este cu siguranta necugetat de a-i imputa lui Dumnezeu o conduita pe care am condamna-o in termenii cei mai vigurosi la un om.

Cristos a stabilit o diferenta intre corpul fizic (orb) al omului si Dumnezeul care il locuieste: adica Sinele. Corpul fizic nu a comis pacate, insa Dumnezeul interior a comis ceva ce se manifesta prin particularitatea de care sufera. Daca vrem sa intelegem aceasta minune atunci trebuie sa ne intoarcem la sensul care se dadea cuvantului "Dumnezeu". Aacest lucru il veti gasi usor intr-un alt capitol unde Cristos este tocmai acuzat de a fi spus despre El insusi ca era una cu Dumnezeu. Ce raspunde el? "Iisus le-a raspuns: Nu e scris in Legea voastra ca Eu am zis: Dumnezei sunteti?" Ioan 10, 34

Cu alte cuvinte Hristos raspunde: In adancul fiecarui suflet omenesc se afla germenele unui Dumnezeu, se afla ceva divin. "Dumnezeu sunteti" echivaleaza cu a spune: in voi se afla ceva divin, care nu este nici personalitatea care traieste intre nastere si moarte, nici ceea ce ne-au dat parintii nostri. Acest element divin, aceasta individualitate omeneasca trece din viata in viata in cursul reincarnarilor. Asadar, nu parintii au pacatuit, nici personalitatea pamanteasca, aceea care spune in mod obisnuit despre sine insasi: eu. Ceea ce l-a facut orb pe acest om in aceasta viata, isi are cauza sa intr-o viata anterioara. El este orb fiindca actiunile principiului divin in el arata, prin orbirea lui, cum au fost ele anterior. Karma, legea cauzelor si a efectelor, este clar indicata aici de Hristos.

Ucenicii l-au intrebat pe Iisus: "Invatatorule, cine a pacatuit, acesta sau parintii lui, de s-a nascut orb?" Intrebarea e absurda: cand ar fi putut el pacatui, daca s-a nascut orb? Daca acest pasaj nu intareste conceptul de karma, cum a reusit orbul din nastere sa pacatuiasca daca nu a apucat sa existe in trupul fizic, in planul material, nici macar o zi?

Natura ne-a ascuns trecutul si viitorul pentru a nu fi lipsiti de pacea noastra interioara suferind prin anticipare nenorocirile care ne sunt rezervate.

Alte pasaje biblice care scot in evidenta ideea de reincarnare se gasesc in: 

1) Evanghelia dupa Ioan (8:48-58):
"Iudeii despre Iisus:
- Nu zicem noi bine ca esti samaritean si ca ai demon?
Iisus:
- Eu nu am demon, ci il onorez pe Tatal Meu, iar voi ma dezonorati pe mine. Totusi eu nu caut slava pentru Mine. Adevarat va spun ca daca pazeste cineva cuvantul meu in veac nu va vedea moartea.
 Iudeii i-au spus:
- Acum stim ca ai demon! Avraam a murit, profetii - de asemenea, si tu, zici ca nu vom gusta moartea? Doar nu esti tu mai mare decat tatal nostru Avraam care a murit? Si profetii au murit! Cine te crezi tu ca esti?
Iisus le-a raspuns:
- Daca Eu Ma slavesc pe Mine Insumi, slava mea nu inseamna nimic. Tatal meu e cel care ma slaveste, cel despre care voi spuneti: "Este Dumnezeul nostru", desi nu-l cunoasteti. Eu insa il cunosc, iar daca as spune ca nu il cunosc as fi si eu un mincinos ca voi. Dar il cunosc si pazesc cuvantul Lui. Avraam, tatal vostru, s-a bucurat nespus de mult ca are sa vada ziua mea. A vazut-o si s-a bucurat.
Atunci iudeii i-au zis:
- N-ai nici 50 de ani si l-ai vazut pe Avraam?
Iisus le-a raspuns:
- Adevarat, adevarat va spun ca, mai inainte sa se fi nascut Avraam, Eu sunt!"

2) Marcu (8:27-30):
"Iisus si ucenicii Lui s-au dus spre satele Cezareii lui Filip. Pe drum, Iisus i-a intrebat pe ucenicii Sai:
- Cine zic oamenii sa sunt Eu?
Ei I-au raspuns:
- Unii zic ca Esti Ioan Botezatorul, altii zic ca Esti Ilie, iar altii zic ca Esti unul dintre profeti.
Iisus:
- Dar voi cine ziceti ca sunt Eu?
Petru a raspuns:
- Tu esti Christosul.
Iisus i-a avertizat sa nu spuna nimanui despre El."

3) Matei (11:11-15):
"Adevarat va spun ca intre cei nascuti din femei, nu s-a ridicat nici unul mai mare decat Ioan Botezatorul. Totusi, cel mai mic in Imparatia Cerurilor este mai mare decat el. Caci pana la Ioan au profetit toti Profetii si Legea. Si, daca vreti sa acceptati ce va spun, El este Ilie care va urma sa vina. Cel ce are urechi, sa auda!"

4) Ieremia 1:5:
Domnul mi-a zis: "Mai inainte sa te fi creat in pantecele mamei tale, te cunosteam, si mai inainte sa fi iesit din pantecele ei, te-am ales si te-am pus deoparte si te-am facut profet al neamurilor."

SCHIMBAREA LA FATA - Dupa 6 zile Iisus i-a luat cu Sine pe Petru, Iacov si pe Ioan, fratele acestuia, si i-a dus doar pe ei pe un munte inalt. Acolo i-a fost schimbata infatisarea inaintea lor. Fata lui a stralucit ca soarele, iar hainele Lui au devenit stralucitoare ca lumina. Si iata ca li s-au aratat Moise si Ilie stand de vorba cu El.

Petru i-a zis lui Iisus: "Doamne, este bine sa fim aici! Daca vrei, voi face aici 3 corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise si unul pentru Ilie!"

In timp ce vorbea el, iata ca un nor stralucitor i-a acoperit, iar un glas din nor a zis: "Acesta este Fiul Meu prea iubit in care-mi gasesc placerea! De el sa ascultati!"

Cand au auzit glasul, ucenicii au cazut cu fata la pamant si s-au inspaimantat foarte tare. Iisus a venit la ei, i-a atins si le-a zis: "Ridicati-va si nu va temeti!"

Cand si-au ridicat privirea, nu au mai vazut pe nimeni decat pe Iisus singur. In timp ce coborau de pe munte, Iisus le-a poruncit: "Sa nu spuneti nimanui despre viziune, pana cand nu va fi inviat Fiul Omului dintre cei morti!" Ucenicii L-au intrebat: "Atunci de ce spun carturarii ca trebuie sa vina mai intai Ilie?"

El le-a raspuns: "Intr-adevar, Ilie vine, si el va restaura toate lucrurile. Dar eu va spun ca Ilie a venit deja, insa ei nu l-au recunoscut, ci au facut cu el ce-au vrut. Tot asa urmeaza sa sufere si Fiul Omului din partea lor." Atunci UCENICII AU INTELES CA LE VORBISE DESPRE IOAN BOTEZATORUL!

Cristos ne-a lăsat ca Testament scena de pe Muntele Tabor: Transfigurarea sau Schimbarea la Fata.

„Pe munte” este o expresie cifrată, care înseamnă că Maestrul îi conduce pe discipolii săi intr-o stare profunda de meditatie, in timpul careia acestia acceseaza lumile spirituale pentru a dobandi acolo cele mai inalte învăţături.

Acolo i-a fost schimbata infatisarea inaintea lor. Fata lui a stralucit ca soarele iar hainele Lui au devenit stralucitoare ca lumina - Iisus le-a aparut in corpul Sau de Slava, de Lumina, alaturi de Moise si Ilie, cei 3 reprezentand corpurile subtile ale fiintei umane, care nu pot fi percepute cu ochii fizici: Corpul Eteric, Corpul Astral si Eul.

In timp ce vorbea el, iata ca un nor stralucitor i-a acoperit, iar un glas din nor a zis: "Acesta este Fiul Meu prea iubit in care-mi gasesc placerea! De el sa ascultati!" - Cei 3 au fost acoperiti de un nor din care s-a auzit o singura voce, cea a fiintei care s-a descoperit pe Sine in plenitudinea sa. Doar in Sine Insusi, omul isi poate gasi placerea, protectia, vindecarea, sprijinul, ajutorul, frumusetea si iubirea.

Cand au auzit glasul, ucenicii au cazut cu fata la pamant si s-au inspaimantat foarte tare - Primul contact cu propriul Sine, cu lumile spirituale, poate fi dureros, inspaimantator. Ucenicii erau cu fata la pamant, ceea ce ne arata ca si-au inchis ochii fizici, rupand legatura cu lumea fizica, pentru "a-si deschide" ochii spirituali cu care sa perceapa invataturile oculte predate de Iisus.

Cand si-au ridicat privirea, nu au mai vazut pe nimeni decat pe Iisus singur - Odata cu inchiderea ochilor spirituali si deschiderea simturilor fizice, celor 3 ucenici le apare doar Iisus, singur, in corpul sau fizic. De aici se poate deduce foarte clar faptul ca Moise si Ilie nu li se infatisasera celor 3 ucenici in corpurile lor fizice.

Iisus le-a poruncit: "Sa nu spuneti nimanui despre viziune, pana cand nu va fi inviat Fiul Omului dintre cei morti!" - In Biblie gasim expresiile: Fiul lui Dumnezeu, Fiul Omului si Omul. Fiul lui Dumnezeu simbolizeaza partea noastra spirituala, nepieritoare, samanta divina. Fiul Omului semnifica intruparea Spiritului nostru in corp fizic, iar Omul reprezinta doar natura fizica, materiala a entitatii umane (Cuvantul  "Om" provine din cuvantul ebraic Adam, Adamah, care semnifica "Pamant", "Tarana").

Intr-o alta ordine de idei, cele trei aspecte reprezinta Spiritul, Sufletul si Trupul. Putem trage concluzia ca, cunoasterea pe care cei 3 au dobandit-o nu trebuia sa fie inca transmisa, deoarece omul mai avea misiunea de a-si constientiza Eul, de a sti cine este cu adevarat, de a-si aminti originea sa divina. Cunoasterea lui "Eu Sunt" poate fi inteleasa doar de catre cei care stiu cine sunt.

El le-a raspuns: "Intr-adevar, Ilie vine, si el va restaura toate lucrurile. Dar eu va spun ca Ilie a venit deja, insa ei nu l-au recunoscut, ci au facut cu el ce-au vrut." - Omul, cel constient doar de ceea ce percepe cu ajutorul simturilor fizice, nu poate sti nimic despre "Fiul lui Dumnezeu", care isi are salasul in corpul sau fizic, astfel ca, la acest nivel, el se afla in imposibilitatea de a-i recunoaste pe Ilie, Moise, Christos. Doar cei identici se pot recunoaste, astfel ca, daca vrei sa ii recunosti pe acestia, trebuie sa fi de aceeasi natura cu Ei.

Ilie prin Ioan a venit deja, dar oamenii, neavand constienta Sinelui, nu l-au recunoscut.

Tot asa urmeaza sa sufere si Fiul Omului din partea lor - Asta e raspunderea pe care trebuie sa si-o asume, cel care s-a descoperit pe Sine, pentru ca ceilalti, nefiind treji, constienti, isi vor manifesta necunoasterea in diferite moduri, de cele mai multe ori agresive.

Atunci UCENICII AU INTELES CA LE VORBISE DESPRE IOAN BOTEZATORUL!

Carturarii au anuntat venirea lui Ilie, iar cand Acesta a venit, oamenii nu l-au recunoscut, spiritul sau aflandu-se in corpul fizic al lui Ioan Botezatorul. Astfel, l-au decapitat, ratand sansa de a intelege ideea de reincarnare.