Numai muritorii cauta nemurirea, caci nemuritorii, nu stiu ce e aceea!

  
   Calugarita Chiyono a studiat ani de zile, toate scripturile posibile, dar nu a ajuns la iluminare. Intr-o noapte, cara o vadra veche cu apa. Mergand, privea luna plina reflectata in apa din vadra. Brusc, fasiile de bambus cu care era legata vadra s-au rupt, vadra s-a desfacut, apa s-a risipit, imaginea reflectata a lunii a disparut si Chiyono s-a iluminat.
   Iluminarea apare cand vrea ea, nu-i poti porunci, nu o poti face sa apara, poti insa sa te pregatesti pentru a o primi, petru a o recunoaste. Ea vine in fiecare minut, fiecare inspiratie si expiratie ii pregatesc drumul, deoarece iluminarea este insasi materia din care este alcatuita viata. Insa, daca nu o recunosti, ea trece pe langa tine. Iluminarea se revarsa permanent peste tine, insa tu nu ai fost suficiet de gol pentru a o retine, ai fost prea plin de ego. In momentul in care egoul dispare, apare iluminarea.
Ce este iluminarea? Este capacitatea de a te vedea pe tine insuti exact asa cum esti. Tu nu esti separat de existanta, tu esti parte a intregului univers, esti intrinsec intregului, acesta existand prin tine. Egoul nu este altceva decat o iluzie pe care noi am creat-o.
   Chiyono a studiat ani de zile, a practicat toate felurile de meditatie, toate tehnicile posibile, si nu a reusit sa ajunga la iluminare pana in acea seara. Prin studiu, nu faci decat sa iti intaresti egoul, deoarece nu vei mai fi un om de rand, vei fi un invatat. Iluminarea nu este ceva ce atingi numai prin invatarea mecanica a unor texte. Ea apare dupa ce realizezi ca, toate eforturile tale de a o gasi, au fost in zadar. Intr-adevar, cautarea, meditatiile, au rolul de a te face mai receptiv, mai atent, mai iubitor, si astfel vei incepe sa explorezi noi spatii inauntrul tau.
   Chiyono era mult prea implicata in cautarile sale. Acestea te ajuta, dar in acelasi timp te fac sa crezi ca esti “un om spiritual”, “un cautator”, si apoi te vei crede mai presus decat ceilalti. "Suprematia" dobandita acum, este unul din marile pacate ale omului, deoarece aceasta este cea mai subtila forma a egoului. Din aceasta postura, nu vei mai vrea sa perseverezi in cautare, pentru ca deja esti un sfant.   
   Chiyono a fost o calugarita, probabil ii placeau atitudinile virtuoase, iar renuntarile ei au fost mari. Se spune ca a fost una dintre cele mai frumoase femei, si ca atunci cand s-a dus la o manastire, nu a fost primita deoarece frumusetea ei ar perturba calugarii. Pe urma ea si-a desfigurat chipul pentru a fi primita la o alta manastire. Trebuie sa fi fost o femeie foarte frumoasa, sa trebuiasca sa isi desfigureze chipul pentru a intra intr-o manastire, insa in adancul sufletului ei, probabil si-a zis “uite, am fost o femeie foarte frumoasa, si am renuntat la frumusete, pentru a putea cauta adevarul; renunt la corpul meu, pentru ca sunt hotarata sa gasesc iluminarea”. Insa intr-o noapte cu luna plina, s-a intamplat, din senin, brusc.
   Trebuie sa ajungi la o stare totala de disperare, sa stii ca ai facut tot ce se putea, iar cand aceasta disperare apare, apare si speranta, deoarece in deznadejde, egoul este doborat. Retine acest paradox: iluminarea este posibila numai pentru aceia care inceteaza sa mai caute. Insa cine poate sa inceteze sa mai caute? Numai cel care a cautat suficient de profund. Acesta este unul dintre marile secrete care trebuie intelese.
   Cand te simti complet lipsit de speranta, cand te gandesti sa uiti complet de iluminare, cand cautarea a incetat, cand te-a parasit dorinta de a fi iluminat, brusc, se intampla! Asa i s-a intamplat lui Chiyono, asa i s-a intamplat lui Buddha, asa se intampla intotdeauna!