Amintiri dintr-o copilarie de Aur! (4)

Cred ca aveam 5 sau 6 ani cand am vazut primul calugar jainist gol, intrand in casa bunicilor mei. Nu mi-am putut opri rasul. Bunicul mi-a spus:"Taci din gura. Esti o pacoste pentru vecini si te iert. Dar nu am sa te iert daca esti nepoliticos cu guru-ul meu. El este maestrul meu, el m-a initiat in secretele religiei." Am spus:"Nu ma intereseaza secretele interioare. Vreau sa stiu ceea ce sare in ochi. De ce umbla gol? Nu ar putea sa poarte macar chiloti?" A ras si bunicul si mi-a spus:"Nu inteleg ce vrei sa spui". "Am sa-l intreb chiar eu", am spus.
    Toti satenii s-au adunat pentru predica tinuta de calugarul jainist. In mijlocul asa-zisului serviciu religios, m-am ridicat in picioare. Asa s-a intamplat acum 50 de ani, si de atunci ma lupt intr-una cu prostia si cu prostii de felul. In ziua aceea a inceput un razboi care, cine stie, nu se va incheia decat mult dupa ce eu nu voi mai fi. Oamenii mei vor continua lupta. 
   Am pus cateva intrebari simple la care el nu a putut raspunde. Am fost uluit. Bunicul era rusinat, bunica m-a batut pe spate, spunand:'Bun! Stiam eu ca esti in stare sa faci asta!" Si ce am intrebat? Banalitati…"De ce nu vrei tu sa intri intr-o noua reincarnare, sa te nasti din nou." O intrebare simpla pentru jainism, caci religia asta este un continuu efort ca sa nu te mai nasti din nou. Este o stiinta care sa impiedice reincarnarea. Asa ca i-am pus aceasta intrebare de baza:"Nu vrei sa te nasti din nou?" El a spus:"Nu, niciodata!" Apoi l-am intrebat:"De ce nu te sinucizi? De ce mai respiri? De ce mananci, de ce bei apa? Dispari pur si simplu, sinucide-te. De ce faci atata galagie pentru un lucru atat de simplu?" Nu cred ca avea mai mult de 40 de ani… I-am spus:"Daca faci lucrurile asa cum le faci, o sa o mai duci asa inca vreo 40 de ani, poate mai mult" Se stie ca oamenii care mananca putin traiesc mai mult… Asa ca am continuat, in necunostinta de cauza pe atunci:"Daca nu vrei sa apari din nou pe pamant, de ce traiesti? Doar pentru a muri? Atunci de ce nu te sinucizi?" Nu cred ca ii mai pusese cineva o asemenea intrebare. Intr-o societate bazata pe regulile politetii, nimeni nu pune intrebari directe, si intrebarea despre sinucidere este cea mai directa.
    Marcel spune: sinuciderea este singura chestiune filozofica reala. Pe atunci, eu nu stiam nimic de Marcel. Poate ca nici el inca nu exista, cartea lui nu fusese inca scrisa. Dar asta i-am spus calugarului jainist:"Daca dorinta ta este de a nu te mai naste din nou, de ce mai traiesti? Pentu ce? Sinucide-te! Iti spun eu cum. Nu stiu multe in lumea asta, dar asta iti pot spune. Sari in apa de pe dealul de la marginea satului." I-am spus calugarului:"In timpul sezonului ploios, sari in rau impreuna cu mine. Vom fi impreuna putin, si tu vei muri, in timp ce eu voi inota spre malul celalalt. Sunt un bun inotator" M-a privit cu trufie si manie… I-am spus: "Te vei naste din nou pentru ca esti trufas si manios. Nu asa scapi de lumea asta. De ce ma privesti cu atata furie? Raspunde-mi impacat si calm. Cu bucurie. Si daca nu-mi poti raspunde, spune-o, dar fara manie."
    A spus:"Sinuciderea este un pacat. Nu ma pot sinucide, dar nu vreau sa ma nasc din nou. Voi ajunge la aceasta renuntand, rand pe rand, la tot ce am." Am spus:"Arata-mi ceva din ce ai. Dupa cate vad eu, esti gol si nu ai nimic. Ce ai?" Bunicul a incercat sa ma opreasca. Eu m-am intors spre bunica, si apoi i-am spus:"Sa nu uiti ca mi-am cerut voie de la nani, si nu ma poate opri nimeni, nici macar tu. Am vorbit cu ea despre tine pentru ca mi-a fost teama ca daca opresc asa-zisa predica a guru-ului tau, o sa te superi pe mine. Ea mi-a spus sa-ti atrag atentia, pentru ca privirea ei te va readuce la tacere." A functionat! Bunicul a tacut, chiar si fara privirea bunicii.
    Mai tarziu, nani si cu mine am ras de asta. I-am spus:"Nici macar nu s-a uitat spre tine!" Ea a spus:"Nu putea. I-a fost teama sa nu-i spun sa taca din gura si sa nu se mai bage. Asa ca m-a evitat. Si singurul mod in care putea sa ma evite, era sa nu se bage in discutia ta." De fapt, a inchis ochii ca si cum ar fi meditat. Am spus:"Bunicule, esti tare! Esti plin de furie, fierbi, arzi ca focul, si tu stai cu ochii inchisi ca si cum ai medita. Guru-ul tau e plin de furie din cauza intrebarilor mele. Tu esti plin de furie, pentru ca guru-ul tau nu este in stare sa raspunda. Si eu iti spun ca omul asta care tine predici pe aici, este un imbecil." Si nu aveam decat 5 ani. De atunci recunosc prostia oriunde o vad. Nici un prost nu-mi scapa. Nu-mi amintesc numele acelui calugar. Probabil ca se numea Shanti Sagar, ceea ce inseamna:"Ocean de fericire." Dar, la drept vorbind, nu era cu siguranta asa ceva. Poate ca de aceea i-am uitat numele. Era un ocean de praf, de murdarie, nu de fericire sau de pace. Si in mod sigur nu era un om al pacii si al linistii, pentru ca se infuria foarte repede.
    Shanti inseamna multe lucruri. Inseamna si pace si liniste, acestea sunt intelesurile de baza. Amandoua ii lipseau omului. Nu avea in el nici pace, nici liniste. Nu putea sa spuna ca nu era agitat, pentru ca s-a infuriat atat de tare incat a tipat la mine sa stau jos. Am spus:"Nimeni nu imi spune mie ce sa fac in casa mea. Eu iti pot spune sa iesi afara, dar tu nu imi poti spune mie sa stau jos. Eu nu o sa te dau afara, pentru ca mai am niste intrebari. Nu te infuria. Adu-ti aminte ca te numesti Shanti Sagar, oceanul de fericire, de pace, de liniste. Ai putea incerca sa fii macar un lac, si sa nu te lasi infuriat de un copil." Si fara sa ma mai intereseze daca era sau nu linistit, am intrebat-o pe bunica: "Ce spui nani? Sa mai intreb ceva sau sa-i spun sa iasa din casa?" Ea radea. Nu puteam sa il intreb pe bunicul asa ceva, omul acela era guru-ul lui. Bunica a spus:"Intreaba-l ce vrei. Daca nu poate sa raspunda, usa e deschisa. Poate sa iasa si singur."  Pe femeia aceasta o iubesc. Ea m-a facut sa fiu un spirit rebel. Si pe bunicul il soca sprijinul pe care ea mi-l acorda mereu. Acest asa-numit Shanti Sagar, a tacut cand a vazut ca bunica era de partea mea, si nu numai ea, ci si satenii prezenti acolo. Sarmanul calugar jainist, ramasese practic singur.
    L-am mai intrebat cateva lucruri:"Ai spus sa nu credem nimic, pana cand nu traim noi insine asa ceva. Mi se pare adevarat, asa ca urmeaza o intrebare fireasca…Jainistii cred ca exista 7 iaduri. Din primele 6, exista posibilitate de intoarcere, dar al 7 lea este etern. Poate ca acesta este insusi iadul crestin, pentru ca si acolo daca ajungi, vei sta o eternitate. Asa ca i-am pus intrebarea:"Ai vorbit despre cele 7 iaduri, asa ca te intreb: ai fost in al 7 lea? Daca ai fi fost acolo, nu ai fi acum aici. Daca nu ai fost, pe ce baza afirmi ca exista? Ai putea spune ca sunt 6 iaduri nu 7. Te rog sa fii mai corect, sa juri ca exista numai 6 iaduri. Daca spui ca sunt 7, dovedeste cel putin ca tu, Shanti Sagar, ai venit din al 7 lea iad."
    A ramas mut. Nu putea crede ca o asemenea intrebare venea de la un copil. Acum nici mie nu imi vine sa cred. Cum am putut sa intreb asa ceva? Singura explicatie pe care as putea sa o dau ar fi, totala mea lipsa de educatie si cunoastere. Cunoastetea lumeasca te face viclean, si eu nu eram viclean. Am pus intrebarea pe care orice copil lipsit de educatie ar fi pus-o. Educatia e crima cea mai mare care s-a comis asupra copiilor. Probabil ca eliberarea lumii va fi de fapt eliberarea copiilor. Eram inocent si nestiutor. Nu stiam sa scriu, nu stiam sa citesc, nu stiam nici macar sa numar pe degete mai mult de cate degete aveam. Chiar si astazi, cand trebuie sa numar ceva, incep de la degete,  si daca gresesc, ma incurc. Oricum, omul nu mi-a putut raspunde. Bunica s-a ridicat si a spus:"Trebuie sa dai un raspuns. Nu e numai o intrebare a unui copil. Eu, gazda acestei case, iti pun aceasta intrebare."
    Acum, trebuie sa va mai descriu inca o dogma jainista. Atunci cand un calugar jainist vine in casa unei familii si primeste hrana, el tine o predica dupa masa, in semn de multumire si pentru binecuvantarea familiei respective. Predica se adreseaza gazdei sale feminine. Bunica spusese:"Eu sunt astazi gazda ta si iti pun aceasta intrebare. Ai fost in al 7 lea iad? Daca nu, spune adevarul, si nu vei mai putea afirma ca exista 7 iaduri. Calugarul era incurcat, cu atat mai mult cu cat insasi gazda insista. S-a indreptat spre iesire. Nani a strigat:"Sa nu pleci! Daca pleci, cine va raspunde la intrebarile acestui copil? Ce fel de om esti, sa fugi de un copil!"
    Calugarul s-a oprit. I-am spus:"Renunt la a 2 a intrebare, pentru ca nu-mi poti raspunde. Nu mi-ai raspuns nici la prima. Iat-o pe a 3 a, poate ca vei avea un raspuns." Omul m-a privit si i-am spus:"Uita-te in ochii mei." Liniste, nici un cuvant. Calugarul si-a coborat privirea. Am spus:"Nu mai vreau sa iti pun intrebari. Nu mi-ai raspuns la primele 2 intrebari, si nu o sa ti-o pun nici pe a 3 a. Nu vreau ca oaspetele acestei case sa fie umplut de rusine. Ma retrag." Si am parasit adunarea, bucuros ca si bunica a iesit odata cu mine. Calugarul a fost condus la iesire de catre bunicul. Intors inapoi in casa, bunicul a strigat la bunica:"Ai innebunit? Mai intai sa te dai de partea acestui copil care face numai rele si apoi sa pleci fara sa-mi saluti macar maestrul?" Bunica i-a spus:"Nu e maestrul meu, asa ca nu ma intereseaza. Mai mult, tu crezi ca acest copil face rele. Eu zic ca el poarta in el o samanta, din care nimeni nu stie ce va iesi la lumina." Acum stiu ce a iesit. Daca nu te-ai nascut un "copil problema", nu poti deveni un "buddha". Nu sunt un Buddha asemeni lui Gautama Buddha ,e mult prea traditional. Eu sunt Zorba Buddha. Eu sunt intalnirea intre Orient si Occident, susul de jos, barbatul de femeie, binele de rau, Dumnezeu de diavol. Nu, eu nu despart. Eu unesc tot ceea ce pana acuma a fost despartit. Aceasta este lucrarea mea.
    Ziua aceea a avut o imensa importanta pentru viata mea, pentru ca daca nu intelegi samanta nu ai cum sa intelegi nici copacul, nici florile acestuia, poate nici luna care se vede prin crengile lui. Din acea zi m-am ridicat impotriva tuturor formelor de masochism. Binenteles, ca am aflat acest cuvant mult mai tarziu, dar cuvintele nu au nici o importanta. M-am ridicat impotriva ascetismului, si nici acest cuvant nu-mi era cunoscut pe atunci, dar se simtea de la distanta mirosul lui urat. Sunt alergic la toate formele de tortura. Eu vreau ca toti oamenii sa-si traiasca viata din plin, nu merg pe calea minimului. Traiti la maxim, si daca puteti mai mult, foarte bine. Mergeti inainte. Eu nu sunt impotriva ideii de sfarsit al vietii. Daca cineva decide sa isi sfarseasca viata, probabil ca are dreptate. Dar sunt ferm hotarat impotriva ideii de a face din viata, o nesfarsita tortura. Cand acest Shanti Sagar a murit, nu mancase de 110 zile. Un om e capabil sa traiasca 90 de zile fara mancare, daca este sanatos. Unul puternic poate supravietuii chiar mai mult. Eu nu m-am purtat grosolan cu acel om. In acel context, intrebarile mele au fost absolut corecte, cu atat mai mult cu cat nu a putut raspunde. Ciudat este ca acea zi a reprezentat nu numai inceputul intrebarilor mele, ci si inceputul lipsei raspunsurilor altora. Am intalnit multi asa-zisi oameni spirituali dar nici unul nu mi-a raspuns la intrebari. Din ziua aceea, viata mea a avut un sens foarte clar.
    Shanti Sagar a plecat foarte suparat, insa eu am fost fericit si nu m-am ascuns fata de bunicul. I-am spus:"Nana, probabil ca a plecat suparat, dar eu simt ca am dreptate. Guru-ul tau e mediocru. Ar trebui sa gasesti pe cineva mai de valoare." Bunicul a ras si a spus:"Probabil ca ai dreptate. Dar nu e pragmatic sa-mi schimbi guru-ul la varsta mea. Tu ce crezi?" s-a intors el spre bunica. 
   Cu spiritul ei vertical, ca intotdeauna, bunica a spus:"Niciodata nu e prea tarziu sa te schimbi. Daca vezi ca alegerea pe care ai facut-o nu este cea buna, schimb-o. Schimb-o cat mai repede, cu atat mai mult cu cat inaintezi in varsta. Sa nu spui niciodata ca esti prea batran pentru schimbari. Un tanar isi poate permite sa isi piarda vremea, dar un batran nu, si tu esti destul de batran…"  De fapt, dupa cativa ani, bunicul a murit, dar nu a avut destul curaj sa-si schimbe guru-ul. A ramas la vechiul sablon. Bunica l-a tot cicalit:"Cand o sa iti schimbi guru-ul si ideile?" Si el raspundea:"Lasa-ma in pace, ca o sa le schimb." Intr-o zi, bunica i-a spus:"Termina cu prostiile! Nimeni nu schimba nimic daca nu se hotaraste brusc, daca nu o face cat ai clipi… Ideea ca vreodata o sa faci un anume lucru nu inseamna nimic. Faci schimbarea sau nu o faci, trebuie sa fii clar si cinstit."
    Femeia aceasta avea o forta extraordinara. Nu era facuta sa duca o viata domestica in satul acela mic si saracacios. Ar fi trebuit sa o cunoasca o lume intreaga. Poate ca eu sunt vehiculul ei, poate ca s-a infiltrat in mine. M-a iubit atat de mult incat, mama mea naturala nu mi-a fost cu adevarat mama. Pentru mine, mama mea adevarata a fost nani. Ori de cate ori am avut ceva de marturisit, indiferent ce, m-am dus la ea, nu la altcineva. In ea aveam incredere, ii puteam spune orice pentru ca stiam ca e capabila de intelegere.
    Nu cred ca am facut rau punand intrebarile acelea suparatoare calugarului. Poate ca l-am ajutat. Poate ca intr-o zi va intelege. Daca ar fi avut mai mult curaj, ar fi inteles atunci, dar las fiind, a fugit din fata adevarului. De atunci am inteles ca sfintii sunt de fapt niste lasi. N-am intalnit nici un sfant – hindus, musulman, crestin, budist – care a aiba un spirit rebel. Si, fara sa fii rebel. nu poti fi religios. Spiritul rebel este temelia religiei.

2 comentarii:

  1. Cand vrei sa-ti impui autoritatea tot ce vei obtine va fi fals si reusesti asta doar prin manipulare, iar apoi apare sentimentul de vinovatie sau regret. Spune-ti parerea insa nu o impune.

    RăspundețiȘtergere
  2. la 5 ani osho incerca sa patrunda in adevar....unii isi petrec intreaga viata verindu-se de el...

    RăspundețiȘtergere