Omul, sunetul ultim al tacerii!

NAMO ARIHANTANAM NAMO NAMO
NAMO SIDDHANAM NAMO NAMO
NAMO UVAJJHAYNAM NAMO NAMO
NAMO LOYE SAVVA SAHUNAM NAMO NAMO
AESO PANCH NAMMUKARO
OM, SHANTI, SHANTI, SHANTI...

SAVVA SAVV PAVPPANASANO
MANGALM CHA SAVVESIM PADMAM
HAVAI MANGALAM
ARIHANTE SARNAM PAVJJAMI
SIDDHE SARNAM PAVYHYANI
SAHU SARNAM PAUHYANNI
NAMO ARIHANTANAM NAMO NAMO
NAMO SIDDHANAM NAMO NAMO
NAMO UVAJJHAYNAM NAMO NAMO
NAMO LOYE SAVVA SAHUNAM NAMO
AESO PANCH NAMMUKARO
OM, SHANTI, SHANTI, SHANTI...

            Este o mantra extrem de frumoasa, lasati-va patrunsi de frumusetea ei. Primul vers este „ NAMO ARIHANTANAM NAMO NAMO” - traducerea suna cam asa: „Vin la picioarele, ma plec la picioarele arihanta-silor” (cel care a atins realizarea ultima si care nu mai are niciun atasament). Aceasta fiinta a ajuns „acasa” si a intors spatele lumii. Nu creeaza o religie, nici macar nu predica, nu declara vreo credinta. Nu este pentru a servi altora, ci pentru efortul pur de realizare a sinelui. Nu are importanta daca fiinta respectiva serveste sau nu altora, acest aspect este secundar, nu primar. Primul pas este acela ca fiinta sa-ti reveleze sinele, si este atat de dificil de realizat in aceasta lume!

          Jainismul il numeste arihanta pe cel care si-a realizat sinele si este atat de plin de beatitudinea realizarii spirituale incat a dat uitarii intreaga lume. Cuvantul „arihanta” inseamna literal „cel care a ucis vrajmasul”, iar acest vrajmas este egoul. Prima parte a mantrei spune: „Ating picioarele celui care a atins realizarea spirituala.”

          „NAMO SIDDHANAM NAMO NAMO” -  Acest al doilea vers spune: „Ating picioarele celui care a devenit propria fiinta.” Deci, care este diferenta dintre primul si al doilea vers? Arihanta nu priveste niciodata inapoi, nu se deranjeaza pentru niciun fel de serviciu, crestin sau de alta natura. Insa, un „siddha” (sfant sau yoghin care a dobandit suprematia, atat asupra realitatii interioare, cat si a celei exterioare), din cand in cand, intinde mana umanitatii, dar numai din cand in cand. Nu este necesar, nici obligatoriu, este numai o chestiune de alegere pentru el, poate sa faca sau sa nu faca lucrul acesta.

          Prin urmare, al treilea vers spune: „ NAMO UVAJJHAYNAM NAMO NAMO”... „Ating picioarele Maestrilor uvajhaya”. Acestia au aceeasi realizare spirituala, dar ei s-au intors in lume, servesc lumea. Ei sunt in lume, dar nu fac parte din lume... totusi sunt in ea.

          Al patrulea vers: „ NAMO LOYE SAVVA SAHUNAM NAMO NAMO”... „Ating picioarele invatatorilor spirituali.” Intelegeti diferenta subtila dintre un Maestru si un invatator spiritual? Maestrul cunoaste si isi impartaseste cunoasterea. Invatatorul spiritual a primit cunoasterea de la Maestru si o ofera intacta lumii, dar el insusi nu poseda cunoasterea. Cei care au compus aceasta mantra sunt cu adevarat remarcabili: ei spun ca ating si picioarele celor care nu cunosc ei insisi, dar care transmit mesajul unui Maestru, maselor largi.

          Al cincilea vers contine una dintre cele mai semnificative afirmatii. Desi toti adeptii jainismului repeta mecanic acest adevar in temple. Dar una este sa-l repeti si alta este sa-l impartasesti cuiva pe care il iubesti. „Ating picioarele tuturor acelora care cunosc.” Fara a face nicio diferenta faptul ca sunt hindusi, jainisti, budisti, crestini sau musulmani.

          Primele patru versuri nu sunt diferite de al cincilea, ele sunt continute de acesta, care are o vastitate pe care primele nu o au. Acest al cincilea vers ar trebui scris pe frontispiciul tuturor templelor si bisericilor, indiferent carei religii ii apartin, deoarece, acesta nu spune: „Celor care l-au cunoscut pe Dumnezeu”, deci, este adresat tuturora. „Celor care CUNOSC” - ce cunosc? Care este obiectul acestei cunoasteri? In realitate nu exista niciun obiect al cunoasterii, nu este nimic de cunoscut, exista doar cel care cunoaste.

          
Osho spunea in Amintiri dintr-o copilărie de aur ("Glimpses of a Golden Childhood"):

"Aceasta mantra este singurul lucru religios, daca putem sa-l numim astfel, pe care mi l-a daruit bunica. [..] M-a intrebat:
- Ce faci, nu dormi? Planuiesti noi nazbatii pentru maine? 
Iar eu i-am raspuns: 
- Nu, dar ma framanta ceva. Toata lumea are o religie, numai eu, cand sunt intrebat: <<Tu ce religie ai?>>, ridic din umeri. Acum imi dau seama ca ridicatul din umeri nu este o religie, asa ca, te intreb, ce ar trebui sa le spun? 
Mi-a zis: 
- Eu personal nu apartin niciunei religii, dar imi place mult mantra aceasta - si este tot ce pot sa-ti ofer. [...]
Bunica a fost cu adevarat o femeie mare pentru ca atunci cand vine vorba de religie, toata lumea minte, fie ca sunt crestini, evrei, jainisti, mahomedani - toti, fara exceptie. Toti vorbesc de Dumnezeu, de ceruri si de iad, ingeri, [...] fara sa stie absolut nimic." Ea a fost o femeie minunata, nu pentru ca stia, avea cunoastere, diplome, titluri, ci pentru ca nu a fost capabila sa minta un copil. "Nimeni nu ar trebui sa minta - si mai cu seama un copil, asa ceva este de neiertat. 
          Copiii au fost exploatati timp de secole din cauza ca ei sunt dispusi sa creada. Poti sa-i minti foarte usor si ei te vor crede. Daca le esti tata sau mama, copiii vor considera automat ca esti obligat sa spui adevarul. Din aceasta cauza, intreaga umanitate traieste in coruptie, in mocirla alunecoasa si groasa a minciunilor spuse de secole copiilor. 
           Daca altceva nu putem face, am putea macar atat, un singur lucru simplu: sa nu mintim copiii, sa le marturisim ca suntem ignoranti" sau nu cunoastem nimic. Copiii sunt inocenta pura, nu-i intoxicati cu asa-zisa voastra cunoastere. Fiti voi insiva inocenti, dezvaluiti adevarul, chiar daca egoul vostru va fi deranjat, si va fi! Trebuie sa fie deranjat!

          „ OM, SHANTI, SHANTI, SHANTI... ” - Ce inseamna aceasta? Inseamna „OM”, sunetul ultim al tacerii, dupa care, dispare ca o boaba de roua, atinsa de primele raze ale soarelui. Si e numai pace, pace, pace...

„NAMO ARIHANTANAM NAMO NAMO”

Ma plec la picioarele tuturor acelora care cunosc.

Ma plec la picioarele tuturor acelorca care au atins realizarea spirituala.

Ma plec la picioarele tuturor acelora care sunt Maestri.

Ma plec la picioarele tuturor invatatorilor spirituali.

Ma plec la picioarele tuturor acelora care au atins cunoasterea,

Neconditionat.

„ OM, SHANTI, SHANTI, SHANTI... ”