Cei care creaza „frumosul”, creeaza totodata „uratul”!

Cineva a venit odata la Chuang Tsu si i-a povestit de un om din oras, condamnandu-l in o mie si unul de feluri: este un pacatos, un om foarte rau, un hot… Chuang Tsu l-a ascultat, dupa care i-a spus: bine, dar canta foarte frumos la flaut.

La Chuang Tsu a venit apoi un alt vizitator, care s-a apucat sa-i vorbeasca de acelasi personaj din oras, primul vizitator fiind si el de fata: "Cutare canta foarte frumos la flaut". "Da, dar este un hot", l-a contrazis Chuang Tsu. Cei doi vizitatori contrariati l-au intrebat: "Ce vrei sa spui cu asta?" Chuang Tsu: "Nimic. Incerc sa pastrez un echilibru. Cine sunt eu sa-l judec pe acel om, care este simultan un hot si un bun cantaret la flaut? Eu nu accept si nu resping nimic, nu fac alegeri. Nu am optiuni. Omul este ceea ce este. Cine sunt eu sa-l judec, cazand intr-o extrema sau in alta? Din punctul meu de vedere, nu este nici bun, nici rau. Este el insusi si ceea ce este il priveste numai pe el. Tot ceea ce am spus a fost cu scopul de a va echilibra pe voi doi.”

Oamenii fac cu usurinta alegeri, condamna cu usurinta, apreciaza si resping cu usurinta. Voi spuneti “Cutare este bun, iar cutare este gresit”, caci toate acestea au devenit o obisnuinta. Milioane de vieti la rand, nu ati facut altceva decat sa alegeti. Procesul a devenit automat, la fel ca si in cazul unui robot. Atunci cand vedeti ceva, luati o decizie si emiteti o judecata, dar fara sa fiti constienti de ceea ce faceti. Daca vedeti o floare, mintea voastra spune automat: “Ce floare frumoasa” sau “Nu este o floare frumoasa”. In cazul vostru, perceptia a ajuns sa fie sinonima cu judecata. Va este imposibil sa ramaneti la mijloc.

Este foarte dificil sa renuntati la alegeri, dar trebuie sa incercati. Si asta in toate domeniile. Daca simtiti o stare de ura, incercati sa ramaneti pe calea de mijloc. Daca simtiti o stare de iubire, la fel. Orice ati simti, urmariti sa ramaneti pe calea de mijloc. Veti fi surprinsi sa constatati ca intre toate extremele exista un punct in care acestea inceteaza sa mai existe, in care nu mai simti nici ura, nici iubirea, in care nu mai poti spune: “iubesc” sau ”urasc”, in care nu mai poti spune nimic, in care nu te mai identifici, ci devii transcendent. Aceasta stare de transcedenta reprezinta scopul suprem, starea de maturitate pe care trebuie sa o atingeti.